Crăciun

batran

Crăciun este o divinitate arhaică, cu o funcţie predominant mitică, o făptură sacră care simbolizează tipul creator. În mitologia geto-dacă reprezenta echilibrul elementelor din momentul facerii lor, al începuturilor încă nedezvăluite. Crăciun mai reprezenta şi începutul de an, capul de an sau răstimpul între doi ani. Acum este momentul când Soarele ajunge în punctul cel mai de jos al bolţii cereşti, urmând ca după Crăciun el să înceapă să urce şi astfel ziua să se mărească. Crăciunul este o sărbătoare a celebrării Soarelui fără de care viaţa pe pământ nu ar putea fi posibilă.

În preajma Crăciunului gospodinele îşi împrospătează şi înfrumuseţează casele, punând la fereastră diverse plante apotropaice (busuioc, mentă, maghiran).

Mesele îmbelşugate din ajunul Crăciunului care erau denumite masa preotului sau masa de ajun amintesc mai mult de un cult al moşilor şi strămoşilor decât de un eveniment creştin. Alimentele (turte înmuiate în apă cu zahăr şi presărate cu miez de nucă sau seminţe de cânepă, blide umplute cu bob făcăluit şi prune fierte, borş de peşte, ciuperci cu usturoi, sarmale cu crupe, colaci, vin roşu etc.) erau puse pe masă pentru a fi sfinţite de preot şi apoi împărţite pentru morţi, pentru ca sufletul decedatului să beneficieze de ele. Pe această masă îmbelşugată se aşezau în colţuri patru colaci care simbolizau soarele şi cele patru puncte cardinale, semn că întreg pământul este vegheat.

Un element  nelipsit în seara de Ajun este băţul care ajută drumeţii în peregrinările lor. În zonele sudice el este înfipt pe morminte, lângă crucea celor decedaţi, ajutănd spiritele să iasă, în momentul sacru al deschiderii mormintelor. Aceste beţe, care poartă numele de colinde, erau confecţionate din lemn de alun, ornamentate cu romburi afumate în alb şi negru ca un simbol al opoziţiei dintre lumină şi întuneric, dintre viaţă şi moarte.

Dacă pe parcursul întregului an spiritele morţilor erau temute, şi oamenii luptau împotriva lor, de sărbătorile de iarnă ele se transformau în spirite benefice, premonitorii, care îi ajutau la rezolvarea unor probleme importante: căsătoria, recăpătarea sănătăţii, sporirea rodului, pedepsirea duşmanilor, rodul ogoarelor etc. Contactul cu acestea se realiza prin intermediul unor farmece şi descântece, în locuri speciale, de obicei în timpul nopţii.