Focurile lui Sânmedru

 

foc_2aBradul sacrificat prin tăiere şi incinerare, în timpul unui ospăţ bogat, era reprezentarea fitomorfă a lui Sânmedru. Vreascurilor, adunate de feciori neprihăniţi, li se dădea foc numai prin frecarea a două lemne uscate. Peste acest foc se arunca un brad verde – reprezentarea simbolică a divinităţii, ceea ce era de fapt un scenariu ritualic, de înnoire a timpului calendaristic. Tăierea violentă a bradului era o sacrificare a divinităţii ce renăştea prin arderea ritualică. Femeile dădeau de pomană în jurul acestui foc, iar tinerii dansau şi omagiau divinitatea ce murea şi renăştea ritualic. Tot în această seară se făceau roţi din crengi de brad acoperite cu paie cărora li se dădea foc, acest ritual făcând parte dintr-un ceremonial închinat soarelui ce era astfel ajutat să se deplaseze şi să lumineze normal în momente de criză astronomică. La finalul ceremoniei tinerii luau câţiva cărbuni pe care îi aruncau prin livezi şi ogoare în cadrul aceluiaşi rit de fertilizare.