Lucinul- 18 octombrie

Mircea Eliade spunea ca poporul nostru s-a născut sub semnul lupului, adică predestinat să lupte în războaie de apărare împotriva invaziilor şi cotropitorilor care au venit în valuri repetate. Lupul a devenit un simbol emblematic, sub semnul lui formându-se cete de războinici care au folosit ca standard acest element grafic. Imaginea lupului a oscilat mereu între benefic şi malefic, fiind în atenţia omului în zilele din perioada toamnă-iarnă, când animalul îşi exercita din plin comportamentul carnasier.
Sărbătorile dedicate lupului sunt menite să contracareze înmulţirea acestui animal şi alungarea lui din preajma turmelor şi a satelor. Scoaterea cenuşii din vatră era interzisă în această zi, pentru că dacă lupii găsesc cărbunii aprinşi le este favorizat procesul de fecunditate. Nu se pronunţa cuvântul lup în această zi, fiind înlocuit cu gadină, iar activităţile de prelucrare a lânii şi a pieilor de oi erau interzise. Se legau ochii şi gura lupului, în mod simbolic, prin încleştarea dinţilor metalici de la pieptenele folosit pentru scărmănarea lânii.

Interferenţa ortodoxismului se poate vedea şi în cazul acestei, sărbători când oamenii ţineau post negru şi făceau rugăciuni prelungite.