Începând din această perioadă ordinea naturii se deteriorează, iar pământul se află sub acțiunea directă a forțelor malefice ale strigoilor. Sântandrei era o zeitate precreștină stăpână peste lupi și fiarele sălbatice, dar era și patronul strigoilor. Se considera că această divinitate moare și renaște în Ajun, această noapte fiind una extrem de încărcată magic și spiritual.
Strigoii se întâlneau prin păduri, pe la intersecții de drumuri unde se încăierau cu unelte diverse până în zori la cântatul cocoșilor, când strigoiul care câștiga bătălia devenea căpetenie peste toți ceilalți strigoi.
Preîntâmpinarea acțiunilor malefic ale strigoilor –luarea manei vitelor, diminuarea bărbăției, sugerea sângelui – se făcea prin ungerea copiilor, tocurilor ușilor, ferestrelor și animalelor cu usturoi și prin ascunderea tuturor uneltelor.