În calendarul ortodox această este ziua în care Fecioara Maria a fost aleasă de Dumnezeu să-i dea naştere Mântuitorului şi ea s-a suprapus peste o sărbătoare cu mult mai veche decât creştinismul.
În popor ea este ziua Cucului, această pasăre fiind o încarnare a strămoşului mitic ce are un pronunţat caracter erotic şi el vesteşte venirea cu certitudine a primăverii. În această zi cucul – străveche pasăre prevestitoare – cântă pentru prima oară, vestind, aşa cum am mai spus, venirea primăverii, cu întregul său alai de transformări. Oamenii în această zi trebuia să fie frumos îmbrăcaţi, cu straie curate, chiar noi şi cu stomacurile pline, altfel oamenii ar fi fost privaţi de aceste lucruri în anul ce începea acum. În funcţie de cum auzeai cucul (faţă-spate, stânga-dreapta) exista câte o prevestire fie a ceva pozitiv, fie a ceva negativ.
Fetele tăiau uneori craca pe care cucul a cântat pentru prima dată, şi o puneau în scăldătoare cu speranţa că astfel flăcăii nu le vor ocoli.
Feciorii se mascau în cuci şi alungau cu ajutorul unui clopot spiritele rele sau goneau boala. Un alt personaj important al acestei zile este şi peştele, având şi acesta un puternic substrat sexual. Vremea din această zi se spune că va fi la fel ca cea de Paşti.
În spatele acestei sărbători sunt strămoşii care veghează la bunul mers al lucrurilor aici pe pământ.