Numele provine din slavona, “a probâzi” care înseamnă a ocărî sau a certa. începând de acum iarba nu mai crește, frunzele și iarba s-au copt și încep a se îngălbeni. Până acum cositul și făcutul fânului trebuia terminat pentru că florile se trec și valoarea lor scade. La biserică se aduc prinoase din struguri care se binecuvântează și apoi se împart. Fructele, care până la această vreme erau „veninoase” de acum încep a se coace și să capete dulceață. Se gustă poamele și se spune „poamă nouă în gură veche”.