Moşii de Toamnă sunt un prilej de mare sărbătoare pastorală care este, ca şi calibru, aproape un Revelion, pentru că la ea participă tot satul. Acum se fac pomeniri, se aprind ruguri pe coamele dealurilor, la răspântii de drumuri, în mijlocul satului, lângă ape etc., adică în locul propice adunării spiritelor. Odată cu aceste focuri se făcea şi o veghe rituală, deoarece în această zi morţii se fac moroi, vârcolaci şi strigoi. Ieşind din morminte, ei încearcă să-i chinuie pe cei vii, motiv pentru care în ajun de Sf. Dumitru se făcea Focul lui Sânmedru, acest foc ritualic având un puternic rol apotropaic (de protecţie) şi fertilizator.