Alte denumiri: Pomul de Mai, Băiu, Păiu. Armindeanul era o sarbatoare care celebra explozia vegetatiei, oamenii fiind molipsiti de aceasta putere benefica si protectoare a ramurilor inverzite ce se revarsa si asupra familiei, a gospodariei si a tuturor zilelelor de vara. „Sa dea Domnu sa ploua-n fiecare mai pentru a avea destul malai!”
In acesta zi se considera ca sangele se innoieste, de aceea 1 mai era prima zi in care se iesea la iarba verde, nu inainte de a se spala cu roua inainte de rasaritul soarelui. In aceasta zi se bea vin rosu ca sa fie sanatos tot anul sau vin rosu si pelin verde spre a „prinde la sange”.
In ajunul acestei zile se aducea o creanga mare al unui copac sfant (stejar, brad, frasin, mesteacan) din padure, numita armindean, maial, maiaga. Creanga era pozitionata in mijlocul satului, a gospodariei, a stanii, etc. ori se puneau ramuri verzi ale acestori copaci sfinti la usi si ferestre. Armindeanul era de fapt inlocuitorul unei divinitati a vegetatiei ce avea rolul de a protejate de duhurile rele ce erau extrem de active in aceasta perioada. Ramurile erau lasate in acele locuri pana la realizarea focului necesar pentru coacerea painii din graul din anul acela, avand loc un transfer simbolic de insusiri de la fortele vegetale la cele umane. Aceasta paine era impartita tuturor membrilor familiei pentru a fi sanatosi si norocosi. Din lemnul Armindenului se mai realiza si culmea pentru zestre.