Sărbătoarea mai este numită şi Zilele Rusaliilor sau Zilele Căluşului. Moşii de vară, ţinuţi în sâmbăta Rusaliilor, sunt unul dintre cele mai importante momente ale cultului morţilor. Înainte se credea că sufletele morţilor, după ce au părăsit mormintele în Joia Mare şi au zburat slobode timp de 50 de zile, se întorc în lumea subterană în sâmbăta Rusaliilor. Pentru ca această reîntoarcere să se desfăşoare fără incidente, oamenii săvârşeau rituri de înduplecare şi de îmbunare a spiritelor morţilor: împodobeau gospodăriile şi mormintele cu ramuri de tei şi făceau pomeni fastuoase, practici ce s-au păstrat până astăzi în unele sate. Ea reprezintă una dintre cele mai temute sărbători datorită încărcăturii nefaste. Poate doar Foca sau Sântandrei mai poate echivala această zi.
Rusaliile sunt duhuri rele ce se înfăţişează privirii oamenilor ca tinere fecioare de o rară frumuseţe sau babe extrem de hidoase. Ele pedepsesc aspru pe cei care nu le ţin zilele sau le vad jucând provocând cele mai cumplite boli. Ele locuiesc în văzduh în cete de 3, 5, 7, 9, 12 zâne şi se deplasează mai repede ca vântul. În locul în care apăreau dansând despuiate iarba nu mai creştea, crengile erau pârjolite şi în urma lor creştea o ciupercă numită Lingura Zânei. Ele ademeneau feciorii frumoşi, cu dansul şi trupurile lor, după care îi blestemau, de aceea în nopţile de Rusalii nu trebuia să dormi în aer liber, ca să fii ferit de pericolul Ielelor. Ele erau numite de popor şi Frumoasele, Împărătesele, Cuconiţele în speranţa de îmbunare. Împotriva lor se foloseau plantelor de leac ca: avrameasca, leuşteanul, usturoiul, nucul sau pelinul. Dacă cineva era luat de iele, speranţa era în descântecul vrăjitoarei sau leacurile făcute din fiere de corb, lacrimă de viţă de vie, ferigă sau jocul căluşarilor.
Vătaful era conducătorul căluşarilor care alegea dintre cei mai buni dansatori din sat o ceata de 9 flăcăi ce depuneau un jurământ căluşăresc – o adevărată conspiraţie a muţeniei. Dansul lor avea un scop magic, de profilaxie împotriva bolilor aduse de Iele. Ei executau dansuri sacre, uneori până la epuizarea psihică şi fizică, iar una dintre condiţiile ca ei să reuşească în lupta cu ielele era ca ei să doarmă împreună, fiind privaţi de femeile care le-ar fi diminuat capacităţile.
Duminica Mare a asimilat şi elemente specifice renovării timpului. Acum se deschidea sezonul culegerii plantelor de leac ce se considerau a fi contaminate, până la această dată, de către Rusalii.